Stagiul de “Improvizatie”
Wing Chun este o artă marţială clasică şi ca atare prezintă rădăcini foarte bine ancorate în tradiţie. Dar înlăuntrul structurii sale există o cantitate extraordinară de libertate de a exprima tehnicile şi principiile sistemului. Odată stăpânite complet aceste elemente, ele stau în vârful degetelor luptătorului pentru a le solicita după dorinţă într-o multitudine de căi. Nu este nicidecum un nou concept. Libertatea interioară unui sistem de luptă este la fel de veche ca şi Gung Fu-ul însuşi. Când un luptător încercat de Wing Chun este observat în timpul aplicaţiilor cu partener, Mâinilor Lipicioase sau al luptei reale, tehnicile în mod sigur apar ca şi cum n-ar face parte din sistem. Aceste tehnici s-ar putea să nu fie regăsite în niciuna din forme, dar sunt totuşi extrapolări logice ale principiilor conţinute în aceste forme, combinate cu reacţii instinctive dezvoltate prin exersarea repetată a exerciţiilor aplicative care le însoţesc. Apariţia unui „sistem personal de luptă” poate face referire la stagiul de „Improvizaţie”. La acest nivel de evoluţie, luptătorul de Wing Chun va lăsa deoparte toate cunoştinţele însuşite la fiecare nivel precum şi prin propria experienţă. El sau ea va părea că „inventează” tehnicile, dar pur şi simplu uzează de combinaţii de principii rareori observate care au apărut la mulţi alţii înaintea lor, şi ei bine instruiţi în formele clasice. Multe din interpretările principiilor şi tehnicilor de Wing Chun care au fost „descoperite” au fost rezultatul unui antrenament intensiv pe parcursul multor ani. Exemple de astfel de mişcări hibride care acum fac parte din CRCA Wing Chun vor fi observate în multe aplicaţii. Aceia care se consideră „clasici” stricţi, ar putea să nu privească cu ochi buni interpretările libere ale acestor tehnici şi principii, dar chiar şi în proverbele care conferă înţelepciunea Wing Chun-ului clasic ni se spune că „tehnicile de Wing Chun nu au limită în aplicare”. Aceasta se înţelege de la sine. Ideea de libertate în interiorul unei structuri poate fi observată în jocul de şah. Deşi există reguli stricte de mişcare şi utilizare care se aplică diferit pieselor de joc individuale, există o libertate completă de a utiliza piesele cum crede fiecare de cuviinţă. În funcţie de strategie, experienţă şi îndemânare, un jucător poate captura piesa altuia prinsă într-o capcană plănuită cu multe mişcări înainte. În aceeaşi manieră, un luptător de Wing Chun poate folosi orice tehnică combinată cu orice principiu şi orice formă de lucru cu picioarele necesare situaţiei. Cu „toate piesele mozaicului” din fiecare nivel de evoluţie la dispoziţia lui sau ei, un stilist în Wing Chun poate fi totalmente liber să aleagă cea mai bună mişcare adecvată circumstanţei, fără să fie limitat de nici una dintre alegeri. Este o libertate născută din structură şi nu poate fi atinsă în Wing Chun în lipsa formelor – „Cheile către Sistem”.